Femeie

Miruna mergea ganditoare pe strada. Nu vedea nimic in jurul ei. Din cand in cand se mai ciocnea de cate un necunoscut si abia atunci tresarea si devenea atenta la trecatori si la agitatia de pe strada.

Tocmai o lasase pe fiica ei de 4ani la o petrecere pentru copii, asa ca avea 3  ore doar pentru ea. Ce bine suna. 3 ore intregi sa faca ce vrea. Sotul ei era la munca si cu siguranta va veni tarziu si astazi asa ca va lua cina doar cu cea mica. Se intampla foarte des in ultima vreme. Dar nu o mai deranja. La inceput se supara si facea pe bosumflata. Ca o fetita mica si alintata care pune botic si nu mai vorbeste cu cel care a suparat-o. Si functiona. Sotul isi cerea iertare si cauta sa o impace. Ii aducea flori si diverse cadouri. Apoi ea s-a obisnuit ca el sa intarzie. Nu mai facea pe suparata. Nici el nu mai cauta sa o impace.

Ea isi iubea sotul. Asa spunea oricui vroia sa o asculte. Numai lui nu i-o spunea dintr-un orgoliu prostesc. A realizat ea candva ca el nu a mai rostit cuvintele te iubesc de foarte mult timp.In loc sa ii spuna ca tanjeste dupa ele s-a incapatanat sa nu le mai rosteasca nici ea.

In ochii celorlalti pareau cuplul perfect.

Din seara  in care au fost la o petrecere cu gasca si a dansat cu celalalt barbat, ceva s-a intamplat in mintea ei. Mainile si corpurile lor s-au atins pentru cateva minute cat a durat melodia. Nu a fost nimic nepotrivit si totusi din momentul ala ea inceput sa se gandeasca non stop la celalalt. In mintea ei se desfasurau o multime de scenarii in care ei doi se intalnesc cu diverse ocazii, stau de vorba, danseaza din nou, fac dragoste.

Visa cu ochii deschisi cand o ducea pe cea mica la gradi, cand era la munca, cand era cu sotul ei.Doar din cand in cand atunci cand isi dadea seama ca gandurile ei sunt tot la celalalt, rosea usor ca o adolescenta rusinata.

Se amagea singura ca asta nu inseamna ca isi inseala sotul, ca nu conteaza, ca nu are importanta. Ca in realitate nu s-a intamplat nimic, e doar o fantezie.

 

Roberta conducea grabita fiindca era in intarziere. Ea, punctualitatea intruchipata acum va intarzia.Calca si mai tare acceleratia cu pantofii ei noi. Tocul subtire se infipse in podea. Azi nimic nu a mers cum vroia ea. S-a trezit de dimineata cu o durere puternica de cap si cu o senzatie de greutate in stomac.Si-a baut cafeaua si parea ca se simte mai bine, asa ca a plecat la munca.Dar nu a fost in stare sa se concentreze deloc.

La munca colegii o asteptau cu tort si sampanie. Surpriza de ziua ei,doar 30 de ani e o varsta speciala. S-a prefacut incantata si s-a lasat imbratisata de toti. I-au urat ca anul asta sa fie cu noroc, sa-si gaseasca si ea alesul si sa se aseze la casa ei.

A inghitit in sec, dar pe chipul machiat impecabil a afisat un zambet misterios. La cati barbati roiau in jurul ei, ai fi zis ca e imposibil ca femeia asta frumoasa sa nu aiba noroc.

Ii placea sa fie in centrul atentiei, ii placeau privirile care se atinteau asupra ei cand traversa o incapere unduindu-si soldurile, ii placea sa vada barbatii ciorchine in jurul ei la petreceri.Si totusi nu-si pierdea niciodata capul. Ii alegea cu atentie.Intotdeauna mai maturi decat ea. Intotdeauna manierati, culti si rafinati. Cauta barbati care emana masculinitate si putere.

Cu toate ca a avut in viata ei cativa asemenea barbati, pe nici unul dintre ei nu l-a lasat sa ii atinga inima. Ii placea compania lor, discutiile cu ei, chiar si noptile de dragoste, dar ceva se bloca in ea. O bucatica din ea ramanea ascunsa si nu reusea sa iasa la suprafata.

Dar noaptea trecuta a fost altfel. Si saptamana trecuta si acum doua saptamani.Si tot asa de cateva luni bune.  Toate noptile cu Mihai au fost altfel.In fata lui si-a dezgolit nu doar trupul ci si sufletul. Se simtea ca un copil iubit si alintat. In sfarsit era fericita. O fericire amestecata cu teama si vina.

Frana in fata semaforului care s-a facut rosu.Inchise pentru o secunda ochii si ii reveni in nari amintirea parfumului lui.Inca isi mai amintea caldura imbratisarii lui.

Redeschise apoi ochii si privirea ii cazu pe geanta ei aruncata neglijent pe scaunul din dreapta, din care se vedea un test de sarcina.

 

Elena se aseza la masuta rotunda din cafeneaua ei preferata si isi impreuna mainile cu manichiura perfecta, asteptand. Ii placea foarte mult sa isi bea cafeaua acolo. Era unul dintre putinele lucruri care ii mai faceau placere.

O suvita satena ii cazu pe chipul  inca frumos.Cele 2 sarcini isi lasasera insa amprenta pe corpul ei.Elenei insa nu-i pasa. Isi iubea enorm de mult copiii. Pentru ei traia.

Din momentul in care a devenit mama, ceva s-a schimbat in ea.Toate lucrurile care  inainte ii placeau si o faceau fericita au inceput sa se estompeze pana cand au disparut. A renuntat la job pentru ca nu suporta sa fie departe de fiul ei. Nu suporta gandul ca altcineva ar putea sa stea cu el si sa il ingrijeasca cat ea ar fi la munca.

Sotul ei a inteles-o si a sustinut-o. Era mandru de sotia lui frumoasa care se sacrifica pentru fiul lor.A aparut si cel de-al doilea baiat.Ea s-a afundat si mai mult in noul ei job de mamica cu norma intreaga. Era toata ziua cu baietii. Le gatea, ii spala , iesea cu ei in parc la joaca, dormea cu ei. Patul lor conjugal a devenit cam neincapator pentru toti patru asa ca el s-a retras intr-o alta camera.Ea nici nu a bagat de seama.

A realizat tarziu, cand baietii au mai crescut  si nu mai aveau nevoie de ea non stop. A incercat sa isi ocupe timpul cu ceva, dar nu o multumea nimic. Statutul de casnica o durea.

A cautat sa se apropie din nou de sotul ei, dar el era distant si rece.Dupa alte cateva incercari s-a resemnat.

Pentru a-si ocupa timpul cu ceva a infiintat un club de carte si a mai cunoscut oameni noi cu care se intalnea saptamanal.

Elena  isi indrepta privirea spre usa si le vazu pe Miruna si Roberta  intrand impreuna. Se intalnisera in fata cafenelei.Cele 3 femei se imbratisara cu drag, ca niste prietene vechi.

– Ma bucur sa va vad, zise Roberta. Vreau sa va arat ce pereche misto de pantofi mi-am facut singura cadou de ziua mea!

– Sunt superbi aproba Miruna

Elena nu apuca sa spuna nimic pentru ca ii suna telefonul.

-E sotul meu. Buna, Mihai.

Miruna rosi instantaneu rusinata, in timp ce in narile Robertei reveni pregnant parfumul care o ametise aseara.

-Da, dragul meu. Baietii sunt la antrenament. In maxim doua ore ajung si eu acasa. Te iubesc.